vineri, 8 aprilie 2016

SI DA! TE-A INSELAT!

Pentru mine ... pentru tine!


Şi ţi-a căzut lumea în cap şi ai crezut că nu mai poţi respira şi nu mai poţi ieşi din vârtejul ameţitor care te-a cuprins trimiţându-te în adâncurile focurilor Iadului. Şi ai crezut că eşti cea mai blestemată femeie din lume şi că ai făcut cele mai mari greşeli, ori că nu le-ai făcut şi că Dumnezeu e rău şi se răzbună pe tine într-o pasă proastă ori într-o confuzie!
Ţi-ai pus mâinile pe creştetul capului  în disperata încercare de a-ţi proteja gândurile de izbiturile puternice ale acelor imaginare cărţi încărcate cu sfaturile înţelepte ale fiecărui om pe care l-ai întâlnit până acum în viaţă!
Mătuşa Ileana n-ar fi acceptat aşa ceva, pe mama n-ar fi înşelat-o niciodată, Sofronica, vecina de la doi l-ar fi castrat!
Baliverne!
Mătuşa Ileana dacă n-ar fi acceptat ar fi divorţat, mama poate a trecut prin asta, dar nu ţi-a spus-o, iar Sofronica de la doi nu şi-ar fi dorit să înfunde puşcăria aşa că, cel mai mult, i-ar fi dat un laxativ puternic pentru a se împăca cu situaţia şi a-şi rezolva frustrările timp de o săptămână cât, soţul adulterin, nu ar fi părăsit camera de baie!
Şi te-a înşelat!
Unii spun că e instinctul animalic dezvoltat în bărbaţi! Alţii spun că e ceva ce ai făcut tu greşit sau ceva ce n-ai făcut, şi cel mai des aud " dacă n-ai ştiut să-l ţii lângă ţine..."
Nu e nevoie de 20 de ani de şcoală terminaţi încununată de Magna Cum Laude pentru "a şti" să-l ţii, pe idiot, lângă ţine. Nu ai nevoie de nimic practic! Cea care a greşit NU EŞTI TU! Iar instinctul ăsta de care ei vorbesc pentru a părea mai puţin vinovaţi nu este absolut deloc animalic. Să-i trimitem, zic, dacă sunt atât de convinşi de lucrul acesta să-i întrebe pe giboni, lupi, elefanţi care se îndrăgostesc pe viaţă şi nu au instincte de aşa natură. Şi atunci să tragă ei concluzia ... cine să fie din regnul animal?
Ei , te-a înşelat pentru că părul celelilate era mai blond, avea sânii mai mari, fundul mai bombat şi, au crezut, că găsesc o comoară între piciorele-i lungi şi, atent epilate! E posibil ca, a două zi, când şi-a dat seama că e exact la fel să fi regretat, dar asta este unul dintre secretele cu care fiecare Adam moare, deci, nici în ruptul capului nu ţi-o va spune!
Te-a înşelat nu pentru că tu eşti imperfectă, ci pentru că el este! Te-a trădat nu pentru că eşti defectă,ci pentru că el gândeşte defect! A poftit la o altă femie nu pentru că tu eşti urâtă ,ci pentru că are nevoie urgentă de un oftalmolog!
Nu eşti datoare să accepţi asta decât dacă vrei!
Îi poţi pune ciocolax în ciorbă fără niciun fel de problemă! Te vei simţi mai bine? Eu zic că nu! Eu zic că-ţi va fi şi mai rău!
Urlă-ţi frustrarea şi furia pe care le simţi în momentul în care adevărul iese , timid, la lumină şi dă-i dezamăgirii frâu liber pentru că eşti om şi ai trăiri pe care nu trebuie să le sufoci ori să le ascunzi! Este foarte puţin important dacă-ţi trăieşti sentimentele în faţa lui, căci, acum, tu eşti cea importantă. Tu valorezi cât un multe de aur de obicei, şi asta înseamnă că-ţi dă dreptul să reactionezi aşa cum simţi!
Întoarce-te şi pleacă , dacă asta simţi, sau dă-i două palme, însă ai grijă ca intensitatea lor să nu fie sinonimă cu cele pe care sufletul le-a simţit când ţi-a spus că a făcut-o, căci, în acest caz, s-ar putea să-ţi doreşti să ierţi şi să nu mai ai pe cine!
Nu te răzbuna pe ea, Eva desuetă care a ridicat fustiţa întru interesul omului de lângă tine. Consideră că atât a putut face şi lasă soarta să învârtă roata n-o împinge tu pentru că rişti să ajungi la momentul dorit gata sleită de puteri şi să nu-i mai poţi transforma căpşorul rotund şi frumos într-unul de pudel! Evident sunt rea!
Te-a înşelat cu trupul şi cu sufletul? Pleacă! Dacă asta simţi fă-o! Nimeni nu-ţi poate pune pecete pe gânduri şi pe simţiri şi interiorul tău este infinit, nu-l lăsa îngrădit! Fă ceea ce simţi dar niciodată nu crede că eşti ceva mai puţin decât perfectă!
Pleacă sau rămâi!
Mintea îţi va spune să-i împachetezi boxerii şi să-l trimiţi la arătarea aceea întruchipată în femeie care ţi-a răpit fericirea, iar sufletul îţi va spune să-l mângâi, ca pe un copil, neajutorat pe creştet, pentru că, săracul, zic, atât a ştiut să facă! La un moment dat cele două vor face front comun şi-ţi vor dicta ceea ce trebuie să faci! Ascultă-le şi nu uita că nu el reprezintă fericirea ta, ci tu!
Tu eşti singura care te poate face fericită!
Te-a înşelat!? El este imperfectul vinovat, NU TU!

marți, 5 aprilie 2016

Trecut-au ani si ani de-atunci

Pentru mine ... pentru tine!




Amintire reprimată
Până mai azi îngheţată
Când în bancă m-aşezăm
Şi sârguincios scriam

Cred c-aveam vreo zece ani
Pe-atunci, nu aveam duşmani
Mama mă ducea cu ea
Când ,cu drag, ora preda

Erau clase de liceu
Nu erau de nasul meu
Dar scriam şi eu cu ei,
Parcurgând, cu greu, idei

Mă uităm în jurul meu,
Cu ochii cuprinşi de teamă
Nici nu mă gândeam că eu
Voi avea că prof, o mamă!

Timpul a trecut ca ieri
Au zburat iar primăveri
Nu mai sunt copil senin
Acum de toţi rămân străin

S-aş întoarce Doamne timpul,
Deşi ştiu că nu mai pot
S-aş scrie-n ultima bancă
Învăţând din toate, tot!

luni, 4 aprilie 2016

La sfarsitul infinitului



Mi-e dor de dorul ce m-apasă
Mi-e cald, mi-e frig,
Mi-e infinit delir
Mi-e sete de frenetic, pasiune
Mi-e silă de privirea în sictir
Mi-e sufletul bătut în cuie
Mi-e sete de veninul ce-l transmiţi
Mi-e dor de viaţă şi de pasiune
Mă dore şi trăirea ce-o înghiiţi
Mi-e clipă îngheţată-n nefiinţă
Mi-e jale, mi-e simţire şi de dor
Mi-e lacrimă de plumb şi chinuită
Mi-e groaznic când văd cât ţi-e de uşor
Mi-e gol şi golul devine tenebru
Mi-e sete de simţire şi trăiri
Mi-e fum de cancer de la o ţigară
Mi-e teamă de iubire şi suspin
Mi-e lene să privesc la zi de mâine
Mi-e silă de silinţa şi morbid
Mi-e sete de dorinţa de o pâine
Mi-e ciudă pe comportamentul cel sordid
Mi-e trupul plin de sentimente false
Mi-e palidă ziua de ieri
Mi-e sete de impunătoare farse
Mi-e viaţă-n ochii cu care mai sper
Mi-e jale de dorinţa ta pustie
Mi-e groază să privesc în infinit
Mi-e greaţă-n dimineaţă cea târzie
Mi-e dor de adevărul cel scobit!

Şi mă îndrept acum spre tine moarte
Hai ia-mă-n braţe alintându-mă
Închid încet a vieţii mele carte
Şi-ţi simt recile buze sarutându-mă!

Cauta in mine ceea ce n-ai vazut in altele...

 

Îmbrăţişează-mă! Îmi place atât de tare cum mă afund în braţele tale! Cum mă mângâie respiraţia cu arome de papaya şi cum, catifeaua pielii mă îmbracă în prinţesă!

 Ţine-mă de mână! Ador să simt atingerea cu petale de tradafiri care-mi învăluie până şi sufletul în mantie de miere parfumată cu lavandă!

Sărută-mi fruntea! Iubesc să trec prin Rai şi prin Iad când îţi simt buzele moi pe tamplele ce picură iubire !

Caută-mi inima unde a fost îngropată de atâta răutate şi de unde nu mai poate să iasă!

Rupe-mi blestemata asta de tacere suferindă cu şoapta ce emană speranţa mentolată!

Iubeşte-mi trupul pustiit de dor şi neglijat de timp şi gânduri!

Ia-mi sufletul în mână şi cântă-i o baladă pentru a fi resuscitat şi a mai primi o gură de aer proaspăt!

Caută-mi simţirile scormonind în cenuşa adunată în mine, scoate-le la lumină şi dansaţi un vals vienez!

Nu-ţi cer să mă adori, doar iubeşte-mă!