Am căutat perfecţiunea într-un strop de ceară topită şi am aflat că e lacrima pe care Dumnezeu o trimite în Iadul ce-o transformă-n vâlvătaia minţii ce nu poate cuprinde în ea minunea tenebroasă şi, totuşi, orbitor de frumoasă a ei.
Am căutat perfecţiunea în zeci de vieţi anterioare şi-am găsit-o-n visul care însufleţeşte nopţile acide şi lipsite de frumos!
Am căutat perfecţiunea în zâne, june, fantome tomnatice ale oricărei trăiri şi am găsit-o-n ochii clari şi sinceri ai unui copli cerând o îngheţată!
Perfecţiunea e în noi?